păcătuiverb
pă-că-tu-i
Definiții
verb intranzitiv
1A săvârși un păcat, a încălca o lege morală sau religioasă.
„El a păcătuit când a mințit."
verb intranzitiv
2A greși, a comite o eroare sau o faptă reprobabilă.
„Am păcătuit când am uitat de promisiunea făcută."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv. Participiul: păcătuit. Gerunziu: păcătuind. Imperfect: păcătuiam. Perfect simplu: păcătui.
Antonime
se căise pocăise îndrepta
Expresii și locuțiuni
a păcătui cu cineva — a avea relații sexuale nepermise moral sau religios
Etimologie
Din slavonă pokajati sau din latină peccare, prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie păcătui, cu ă și cu â, nu 'păcătui' cu 'i' după 't'.