oxigensubstantiv
o-xi-gen
Definiții
substantiv neutru
1Element chimic gazos, fără culoare, miros și gust, prezent în aer și necesar respirației ființelor vii și arderii.
„Plantele produc oxigen prin fotosinteză."
substantiv neutru
2Gazul din aer pe care îl respirăm, esențial pentru viață.
„La munte, aerul este bogat în oxigen."
Gramatică
Plural
oxigenuri (rar, în chimie)
Substanță nearticulată de obicei; se folosește la singular. În chimie, poate avea plural pentru izotopi sau compuși.
Sinonime
aer vitalelement vital
Antonime
dioxid de carbonazot
Expresii și locuțiuni
a-i lipsi oxigenul — a nu putea respira, a se sufoca; figurat, a fi într-o situație dificilă
Etimologie
Din franceză oxygène, greacă oxys (acru) + genos (naștere), pentru că se credea că este componentul acizilor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 'gz'. Atenție: oxigen, nu 'ogzigen'.