otrățel - definiție, sinonime, exemple

DEX › otrățel

otrățelsubstantiv

o-tră-țel

Definiții

substantiv neutru

1Plantă erbacee cu flori galbene, cunoscută și sub numele de splină (Chrysosplenium), care crește în locuri umede și umbroase.

„Pe malul pârâului am găsit o plantă numită otrățel."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

otrățele

Articulat

otrățelul

Se folosește mai ales la singular; pluralul este rar întâlnit.

splinăiarba-otrăvii

Din slavă (otrovă) sau din latină, legat de ideea de 'otravă', deoarece planta era considerată otrăvitoare.

Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: otrățel, nu otrîțel.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.