otomansubstantiv
o-to-man
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care aparținea populației de bază a Imperiului Otoman, de origine turcă; turc otoman.
„Otomanii au cucerit Constantinopolul în 1453."
adjectiv
2Care se referă la Imperiul Otoman sau la otomani; turcesc (în context istoric).
„Arhitectura otomană este renumită pentru moscheile sale."
substantiv neutru
3Canapea joasă, fără spătar, cu perne, specifică Orientului; divan.
„S-a întins pe otomanul din salon."
Gramatică
Gen
masculin (pentru persoană), neutru (pentru mobilă)
Plural
otomani (persoane), otomane (mobilă, la plural)
Articulat
otomanul (persoană), otomanul (mobilă, articulat)
Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: otoman, otomană, otomani, otomane.
Expresii și locuțiuni
Imperiul Otoman — Statul turcesc întemeiat în secolul al XIII-lea, care a durat până în 1922.
Poartă Otomană — Denumire dată guvernului Imperiului Otoman.
Etimologie
Din franceză ottoman, italiană ottomano, prin intermediul turcesc Osmanlı, de la numele fondatorului dinastiei, Osman I.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 't' și cu 'o' la început: otoman, nu 'ottoman' (greșeală frecventă din cauza formei franceze).