oțelsubstantiv
o-țel
Definiții
substantiv neutru
1aliaj de fier cu carbon, dur și rezistent, folosit în construcții și industrie
„Podul este construit din oțel."
substantiv neutru
2lamă sau obiect din oțel, folosit pentru tăiat sau ascuțit
„Bucătarul folosește un cuțit de oțel."
Gramatică
Se folosește frecvent la singular; pluralul este rar și se referă la tipuri de oțel.
Expresii și locuțiuni
nervi de oțel — stăpânire de sine foarte mare, calm în situații dificile
voință de oțel — determinare puternică, fermitate
Etimologie
Din slavă veche *ocelъ, probabil prin intermediul maghiară acél.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: oțel, nu oțîl. Atenție la diacritice: o-țel.