otâncisubstantiv
o-tânci
Definiții
substantiv masculin
1Copil mic, de obicei sub 7-8 ani, care se află în perioada copilăriei timpurii.
„La școală, otâncii din clasa întâi învățau să scrie primele litere."
substantiv masculin
2Termen familiar, folosit cu afecțiune sau cu ușoară ironie pentru un copil neastâmpărat sau nepriceput.
„Uite ce fac otâncii ăștia cu mingea în curte!"
Gramatică
Forma de singular este 'otânc', dar este rar folosită; de obicei apare la plural. Se folosește în registru familiar.
Sinonime
copiiprichindeibăiețașipuști
Expresii și locuțiuni
a fi în rând cu otâncii — a se comporta copilărește, a nu fi serios
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de cuvântul 'tânăr' sau de forma 'otânc' cu sens de copil mic.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 't', nu cu 'î' – forma corectă este 'otânci', nu 'otînci'.