osteni - definiție, sinonime, exemple

DEX › osteni

osteniverb

os-te-ni

Definiții

verb reflexiv

1a obosi, a simți stare de oboseală

„După atâta muncă, s-a ostenit și a trebuit să se odihnească."

verb tranzitiv

2a obosi pe cineva, a face să obosească

„Lungul drum l-a ostenit pe călător."

verb reflexiv

3a se strădui, a depune efort pentru a face ceva

„S-a ostenit să-i ajute pe toți."

Verb de conjugarea a 4-a. La prezent: eu ostensec, tu ostenești, el ostenește. La perfect compus: am ostenit. Participiu: ostenit.

a osteni pe cineva cu ceva — a plictisi pe cineva, a-l obosi cu insistențe sau cereri

Din slavă veche (a se osteni), înrudit cu cuvinte din alte limbi slave.

Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început, nu 'a' – forma corectă este 'osteni', nu 'astenire'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.