ortoepicadjectiv
or-to-e-pic
Definiții
adjectiv
1Care ține de ortoepie, adică de pronunțarea corectă a cuvintelor.
„Regulile ortoepice ale limbii române ne ajută să vorbim corect."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Feminin singular: ortoepică; plural feminin: ortoepice.
Sinonime
pronunțat corectfonetic corect
Antonime
incorect pronunțatneortografic
Etimologie
Din franceză orthoépique, după grecescul orthoépeia (pronunțare corectă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'oe' după 'r', nu 'orotepic' sau 'ortopepic'. Atenție la grupul 'oe'.