oroaresubstantiv
o-roa-re
Definiții
substantiv feminin
1Sentiment puternic de teamă sau de dezgust provocat de ceva înfricoșător sau respingător.
„Copiii au privit cu oroare scena accidentului."
substantiv feminin
2Lucru sau întâmplare care provoacă groază sau dezgust.
„Războiul este o oroare care nu trebuie uitată."
Gramatică
Substantiv feminin, cu pluralul 'orori'. Se folosește adesea în construcții ca 'cu oroare' (adverbial) sau 'a-i fi oroare de ceva'.
Expresii și locuțiuni
a-i fi oroare de cineva/ceva — a simți repulsie sau dezgust puternic față de cineva sau ceva
cu oroare — într-un mod care arată groază sau dezgust
Etimologie
Din latină 'horror, horroris', prin intermediul francezului 'horreur'.
Se scrie corect: Se scrie 'oroare' cu 'oa' după 'r', nu 'oroare' cu 'o' simplu. Atenție la diftongul 'oa'.