orizontsubstantiv
o-ri-zont
Definiții
substantiv neutru
1Linia imaginară unde cerul pare să se întâlnească cu pământul sau cu marea.
„La apus, soarele coboară încet spre orizont."
substantiv neutru
2Întinderea văzută de cineva până la această linie; zare.
„De pe deal, orizontul se vede foarte larg."
substantiv neutru
3Figurat: sfera cunoștințelor, a intereselor sau a posibilităților cuiva.
„Cititul îți lărgește orizontul."
Gramatică
La plural: orizonturi. Articulat hotărât: orizontul. Se folosește frecvent cu prepoziția 'la' (la orizont).
Sinonime
zaredepărtareîntindereperspectivă
Expresii și locuțiuni
a-și lărgi orizontul — a-și îmbogăți cunoștințele, a deveni mai deschis la nou
la orizont — în depărtare, pe cale să apară
Etimologie
Din franceză 'horizon', care provine din latină 'horizon', greacă 'horizōn' (care limitează).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început și cu 'z', nu 's': orizont, nu orisont.