originalitatesubstantiv
o-ri-gi-na-li-ta-te
Definiții
substantiv feminin
1Însușirea de a fi original; caracterul a ceea ce este nou, neimitat, propriu unei persoane sau unei opere.
„Originalitatea ideilor lui l-a făcut celebru."
substantiv feminin
2Capacitatea de a crea sau gândi într-un mod personal, diferit de al celorlalți.
„Profesoara apreciază originalitatea elevilor în rezolvarea problemelor."
substantiv feminin
3Caracter neobișnuit sau ciudat al unei persoane sau al unui comportament.
„Originalitatea lui de a purta pălărie vara îl face ușor de recunoscut."
Gramatică
Substantiv feminin, format cu sufixul -itate. La plural, se folosește mai rar, în contexte precum 'originalitățile stilistice'.
Sinonime
noutateinovațiecreativitateunicitateprospețime
Expresii și locuțiuni
a-și păstra originalitatea — a rămâne fidel propriei personalități, fără a imita pe alții
Etimologie
Din franceză originalité, italiană originalità, latină originalitas.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'g': originalitate, nu 'origjinalitate'. Atenție la grupul 'ți' din silaba finală: originalitate, nu 'originalitati'.