orezsubstantiv
o-rez
Definiții
substantiv neutru
1Plantă erbacee cultivată în regiuni calde, ale cărei boabe sunt folosite ca aliment de bază în multe țări.
„Orezul se cultivă în câmpuri inundate."
substantiv neutru
2Boabele acestei plante, folosite ca hrană, după ce sunt decorticate și fierte.
„Mama a gătit orez cu lapte pentru desert."
Gramatică
În mod normal, orezul este un substantiv care se folosește la singular, dar forma de plural 'orezuri' este acceptată pentru a desemna soiuri sau porții.
Sinonime
pilafulgrăunțeboabe
Expresii și locuțiuni
a se face orez — a se înmuia excesiv, a deveni moale și lipicios (adesea despre mâncare)
Etimologie
Din slavă veche 'orizŭ' sau din turcă 'pirinç', prin intermediul grecescului 'óryza'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la final, nu 's'. Atenție la forma articulată: 'orezul', nu 'orezu'.