orchestrantsubstantiv
or-ches-trant
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cântă într-o orchestră; instrumentist.
„Orchestrantul a intrat pe scenă cu vioara în mână."
Gramatică
Forma feminină: orchestrantă. Se folosește și adjectival (ex: membru orchestrant).
Etimologie
Din franceză orchestrant, italiană orchestrante, după orchestră.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ch' după 'r', nu 'orchestrant' cu 'h' după 'c' – corect: orchestrant.