orbete - definiție, sinonime, exemple

DEX › orbete

orbetesubstantiv

or-be-te

Definiții

substantiv neutru

1Mâncare tradițională românească, un fel de plăcintă sau turtă umplută cu brânză, cartofi sau alte umpluturi, coaptă în cuptor.

„La țară, bunica face cel mai bun orbete cu brânză și mărar."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

orbete

Articulat

orbetele

Cuvânt regional, întâlnit mai ales în Moldova și Bucovina. Se folosește și cu forma 'orbet'.

plăcintă turtăbörek

Probabil din limba turcă 'börek' (plăcintă), cu influențe locale.

Se scrie corect: Se scrie 'orbete', nu 'orbete' cu 'a' sau 'orbețe'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.