orbețsubstantiv
or-beț
Definiții
substantiv neutru
1Plantă erbacee cu flori galbene, numită și ochiul-boului (Ranunculus).
„În luncă am cules câțiva orbeți."
Gramatică
Se folosește mai ales la plural pentru a desemna planta.
Sinonime
ochiul-bouluipiciorul-cocoșului
Etimologie
Din slavă (orbeti), legat de 'orb'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' în interior, nu 'orbeț' cu 'e' după 'b' – de fapt corect este 'orbeț' cu 'e' după 'b' și 'â' după 'r'? Verifică: orbeț (o-r-b-e-ț), nu 'orbeț' cu 'î'.