orbadjectiv
orb
Definiții
adjectiv
1Care nu poate vedea; lipsit de vedere.
„Bătrânul orb se ghida după sunetul pașilor."
adjectiv
2Care se face fără a vedea, la întâmplare, fără o țintă precisă.
„A tras un foc orb în întuneric."
substantiv masculin
3Persoană care nu are vedere.
„Orbul a traversat strada cu ajutorul bastonului alb."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: orb (masc. sg.), oarbă (fem. sg.), orbi (masc. pl.), oarbe (fem. pl.).
Sinonime
nevăzătoramauroticcec
Antonime
văzătorclar-văzător
Expresii și locuțiuni
a fi orb de-a binelea — a nu vedea deloc, a fi complet nevăzător
a umbla orbește — a acționa fără a ține seama de realitate, la întâmplare
a face ochiul orb — a trece cu vederea, a nu observa intenționat
Etimologie
Din latină orbus (lipsit, privat de).
Se scrie corect: Se scrie 'orb', nu 'orbu' sau 'oarb'. Atenție la forma feminină 'oarbă' cu ă.