substantiv neutru
1Compoziție muzicală vocal-instrumentală de proporții mari, cu subiect religios sau dramatic, interpretată de soliști, cor și orchestră, fără decoruri și fără acțiune scenică.
„La concertul de Paști, corul a interpretat un oratoriu celebru de Bach."
substantiv neutru
2Capitelă sau încăpere destinată rugăciunii și meditației, de obicei într-o biserică sau într-o casă particulară.
„În oratoriul castelului, familia se aduna în fiecare seară pentru rugăciune."