orândăsubstantiv
o-rân-dă
Definiții
substantiv feminin
1Învechit: rânduială, ordine, organizare; mod de așezare sau de desfășurare a lucrurilor.
„În satul vechi, fiecare lucru își avea orânda lui."
substantiv feminin
2Învechit: poruncă, dispoziție, hotărâre dată de o autoritate.
„Domnitorul a dat orândă ca toți boierii să se adune la curte."
Gramatică
Cuvânt învechit, întâlnit mai ales în texte literare sau istorice. Pluralul este rar folosit.
Sinonime
rânduialăordineporuncădispoziție
Expresii și locuțiuni
a-și face orânda — a-și pune lucrurile în ordine, a-și aranja treburile
Etimologie
Din slavă (veche) orędije sau orędъ, cu sensul de 'rânduială, poruncă'.
Se scrie corect: Se scrie cu â după r, nu cu î: orândă, nu orîndă. Atenție la diacritice: â și ă.