onorariusubstantiv
o-no-ra-riu
Definiții
substantiv neutru
1Sumă de bani plătită pentru serviciile profesionale ale unei persoane (medic, avocat, artist etc.).
„Avocatul și-a stabilit onorariul pentru acest proces."
substantiv neutru
2Remunerație acordată cuiva pentru o activitate intelectuală sau artistică.
„Scriitorul a primit un onorariu generos pentru conferință."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales în contexte profesionale. Este un împrumut recent, dar bine integrat.
Expresii și locuțiuni
a-și stabili onorariul — a fixa suma cerută pentru serviciile sale
Etimologie
Din latină honorarium, prin intermediul limbii franceze (honoraire).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început și cu 'riu' la final, nu 'onorar' (care este forma veche). Atenție la diftongul 'iu'.