onomatopeesubstantiv
o-no-ma-to-pe-e
Definiții
substantiv feminin
1Cuvânt care imită un sunet sau un zgomot din natură, de la animale sau obiecte.
„Cuvântul „cuc” este o onomatopee pentru cântecul păsării."
substantiv feminin
2Procedeu stilistic prin care se folosesc astfel de cuvinte pentru a sugera sunete.
„În poezie, onomatopeea creează efecte sonore expresive."
Gramatică
La plural, forma este identică cu singularul nearticulat; articulat hotărât la plural: onomatopeele.
Sinonime
imitație sonorăcuvânt imitativ
Expresii și locuțiuni
a face onomatopee — a imita sunete prin cuvinte sau sunete articulate
Etimologie
Din franceză onomatopée, care provine din greaca veche onomatopoiia (creare de cuvinte).
Se scrie corect: Se scrie cu „ee” la final, nu „e” simplu: onomatopee, nu onomatope.