ondulatorsubstantiv
on-du-la-tor
Definiții
substantiv neutru
1Aparat electric folosit pentru a crea bucle sau valuri în păr.
„Fetița s-a jucat cu ondulatorul mamei și și-a făcut bucle frumoase."
substantiv neutru
2Dispozitiv sau mecanism care produce unde sau mișcări ondulatorii.
„Ondulatorul de pe mașină transformă curentul continuu în curent alternativ."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'ondulatoare'. La genitiv-dativ singular: 'ondulatorului'.
Sinonime
bigudiurifier de ondulataparat de ondulat
Expresii și locuțiuni
a-și face părul cu ondulatorul — a-și crea bucle sau valuri în păr folosind acest aparat
Etimologie
Din franceză 'ondulateur', derivat din verbul 'onduler' (a ondula), care provine din latină 'undulare'.
Se scrie corect: Se scrie 'ondulator', nu 'ondulatoriu' sau 'ondulător'. Atenție la litera 'o' de la început și la sufixul '-ator'.