Definiții
substantiv neutru
1Încăpere sau local unde se desfășoară o activitate administrativă, de serviciu sau de birou.
„Mama lucrează la un oficiu poștal."
substantiv neutru
2Funcție, slujbă sau însărcinare oficială; îndatorire de serviciu.
„A fost numit în oficiul de director."
substantiv neutru
3Serviciu prestat cuiva din politețe sau din bunăvoință, fără a fi cerut.
„Ți-am făcut un oficiu ducându-ți pachetul."
Expresii și locuțiuni
a-și face oficiul — a-și îndeplini datoria sau sarcina
a face cuiva un oficiu — a ajuta pe cineva, a-i face un serviciu
Se scrie corect: Se scrie cu 'f', nu cu 'ph' (nu 'ophiciu'). Atenție la plural: oficii, nu oficiuri.