Definiții
substantiv neutru
1Dispozitiv sau piesă care servește la închiderea ermetică a unei deschideri, împiedicând trecerea aerului, a lichidelor sau a altor substanțe.
„Obturatorul de la sticla cu apă minerală nu se mai închidea bine."
substantiv neutru
2În stomatologie, piesă protetică folosită pentru a închide un defect al maxilarului sau al palatului.
„După operație, pacientul a primit un obturator palatin pentru a putea vorbi normal."
substantiv neutru
3Mecanism al unui aparat de fotografiat care controlează timpul de expunere a peliculei sau a senzorului la lumină.
„Fotograful a setat obturatorul la o viteză mare pentru a surprinde mișcarea."