oborsubstantiv
o-bor
Definiții
substantiv neutru
1Piață sau loc special amenajat unde se vând și se cumpără animale, produse agricole sau alte mărfuri, de obicei în afara orașului.
„Duminica dimineața, țăranii merg la obor să vândă legume proaspete."
substantiv neutru
2În trecut, loc îngrădit pentru adăpostirea vitelor sau pentru târguri de vite.
„Bunicul își ducea boii la oborul satului pentru a-i vinde."
Gramatică
Cuvântul are pluralul oboruri, dar este folosit mai des la singular. În anumite contexte, poate apărea și forma articulată 'oborul'.
Expresii și locuțiuni
a umbla ca la obor — a umbla mult de colo-colo, fără un scop precis
Etimologie
Din turcă 'obor' (îngrăditură pentru vite), intrat în română prin intermediul limbilor balcanice.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început, nu 'obor' cu 'a' (nu 'abor'). Atenție la diacritice: nu se folosesc, deoarece cuvântul nu are litere cu diacritice.