obligatadjectiv
o-bli-gat
Definiții
adjectiv
1Care este constrâns, silit să facă ceva; care are datoria sau obligația de a face ceva.
„Elevii sunt obligați să respecte regulamentul școlii."
adjectiv
2Care este legat printr-o promisiune, un contract sau o lege să îndeplinească o anumită acțiune.
„Firma este obligată să livreze marfa până la sfârșitul lunii."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a obliga'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: obligat, obligată, obligați, obligate.
Expresii și locuțiuni
a fi obligat să — a avea obligația sau necesitatea de a face ceva
obligat prin lege — care este constrâns de prevederile legale
Etimologie
Din latină 'obligatus', participiul trecut al verbului 'obligare' (a lega, a îndatora).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început și cu 'g' înainte de 'a': obligat. Nu confunda cu 'obligat' (greșit) sau 'obligat' (fără diacritice).