obiecta - definiție, sinonime, exemple

DEX › obiecta

obiectaverb

o-bi-ec-ta

Definiții

verb tranzitiv

1A formula o obiecție, a ridica o împotrivire față de ceva; a contesta, a protesta.

„El a obiectat că proiectul este prea costisitor."

verb intranzitiv

2A-și exprima dezacordul sau nemulțumirea față de o afirmație sau o decizie.

„Profesorul a obiectat la propunerea elevilor."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: obiectat. Gerunziu: obiectând. Imperfect: obiectam. Perfect simplu: obiectai.

contesta protestaridica obiecțiise opune

accepta aproba consimțifi de acord

a obiecta ceva — a aduce o obiecție cu privire la un anumit lucru

Din franceză objecter, latină obiectare.

Se scrie corect: Se scrie cu 'c', nu cu 'k': obiecta, nu obiekta. Atenție la grupul 'ct'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.