numitorsubstantiv
nu-mi-tor
Definiții
substantiv masculin
1În matematică, termenul de sub linia fracției, care arată în câte părți egale a fost împărțit întregul.
„La fracția 3/4, numitorul este 4."
substantiv masculin
2Persoană care numără sau care face o numărătoare (înv., rar).
„Numitorul de la recensământ a adunat datele cu grijă."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural în contexte matematice: 'numitori comuni'.
Sinonime
împărțitor (în context matematic)divizor (în anumite contexte)
Expresii și locuțiuni
a aduce la același numitor — A face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; figurat, a găsi un punct comun între idei sau persoane.
Etimologie
Din latină numerator, -oris, prin intermediul francezului numérateur.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'n': numitor, nu 'nomitor' sau 'numitorr'.