numensubstantiv
nu-men
Definiții
substantiv neutru
1Divinitate, zeitate; putere divină sau spirit protector în religiile antice.
„Romanii credeau că fiecare loc are un numen care îl ocrotește."
Gramatică
Cuvânt cult, folosit mai ales în contexte istorice sau religioase.
Sinonime
divinitatezeitateputere divină
Etimologie
Din latină numen, numinis, însemnând 'semn divin, voință divină'.
Se scrie corect: Se scrie numen, nu 'numen' cu altă ortografie; atenție la plural: numene.