nourasubstantiv
no-u-ra
Definiții
substantiv feminin
1Formă articulată hotărât a substantivului 'noră' (soția fiului cuiva, în raport cu părinții acestuia).
„Noura mea este foarte harnică și grijulie."
Gramatică
Forma nearticulată este 'noră'. Se folosește cu articolul hotărât '-a' la singular. Pluralul articulat este 'nurorile'.
Sinonime
nurorăfemeia fiului
Expresii și locuțiuni
a fi noră la soacră — a avea o relație dificilă cu soacra, adesea folosit în glume sau proverbe.
Etimologie
Din latină 'nurus' sau din slavă, prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie 'noura' cu 'ou' și 'a' la final, nu 'nora' sau 'noură'. Atenție la diacritice: 'noura' are accent pe 'o'.