noroisubstantiv
no-roi
Definiții
substantiv neutru
1Amestec de pământ și apă, care se formează pe sol după ploaie sau în locuri umede.
„După ploaie, drumul era plin de noroi."
substantiv neutru
2Materie moale și lipicioasă, formată din pământ și apă, folosită uneori în construcții sau în ceramică.
„Copiii făceau forme din noroi în curte."
Gramatică
Forma de plural este rar folosită; se folosește mai des la singular. Este un substantiv de tip colectiv.
Expresii și locuțiuni
a se bălăci în noroi — a se murdări sau a se comporta într-un mod josnic
a arunca cu noroi — a defăima, a vorbi de rău pe cineva
Etimologie
Din slavă (veche) *norovъ, probabil legat de sensul de 'mlaștină' sau 'pământ umed'.
Se scrie corect: Se scrie 'noroi', nu 'noroai' sau 'noroy'. Atenție la diftongul 'oi'.