nordsubstantiv
nord
Definiții
substantiv neutru
1Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția Polului Nord; direcția de unde bate vântul de nord.
„Busola indică nordul."
substantiv neutru
2Regiunea sau zona geografică situată în partea de nord a unei țări sau a unui continent.
„Nordul României este cunoscut pentru munții săi."
Gramatică
În anumite contexte, poate fi folosit adjectival (ex: 'polul nord'), dar în principal este substantiv.
Expresii și locuțiuni
a fi la nord de — a fi situat în partea de nord față de un punct de referință
vânt de nord — vânt care bate dinspre nord, de obicei rece
Etimologie
Din franceză nord, care provine din engleză north, de origine germanică.
Se scrie corect: Se scrie 'nord', nu 'nord' cu alte litere. Atenție la diacritice: nu are diacritice.