neputințăsubstantiv
ne-pu-tin-ță
Definiții
substantiv feminin
1Stare sau situație în care cineva nu poate face ceva; imposibilitate.
„Din cauza ploii, a fost o neputință să ajungem la timp."
substantiv feminin
2Slăbiciune fizică sau morală; lipsă de putere.
„Bătrânețea aduce cu sine o anumită neputință."
Gramatică
Se folosește frecvent în expresia 'a fi cu neputință' (a fi imposibil).
Expresii și locuțiuni
a fi cu neputință — a fi imposibil, a nu se putea face
Etimologie
Din ne- + putință (după modelul slavonesc sau latin).
Se scrie corect: Se scrie neputință, cu 'ă' la final, nu 'a' sau 'e'. Atenție la diacritice: neputință, nu neputinta.