neobarocadjectiv
ne-o-ba-roc
Definiții
adjectiv
1Care aparține sau se referă la o renaștere a stilului baroc în artă, arhitectură sau literatură, apărută în secolele XIX-XX.
„Clădirea neobarocă a primăriei impresionează prin bogăția ornamentelor."
substantiv neutru
2Stil artistic și arhitectural care reia și adaptează elementele barocului, specific perioadei moderne.
„Neobarocul a influențat multe construcții din România interbelică."
Gramatică
Gen
neutru (ca substantiv), variabil ca adjectiv
Plural
neobaroci (adjectiv), neobarocuri (substantiv)
Articulat
neobarocul (substantiv)
Ca adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: neobarocă, neobaroci, neobarocuri.
Sinonime
neobarocă (formă feminină)baroc modern
Etimologie
Din franceză néobaroque, format din elementul neo- (nou) + baroc.
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt, cu prefixul neo- și fără cratimă: neobaroc, nu neo-baroc.