neînțelessubstantiv
ne-în-țe-les
Definiții
substantiv neutru
1Lipsă de înțelegere între două sau mai multe persoane; neînțelegere.
„Între ei s-a ivit un neînțeles care a durat mult."
substantiv neutru
2Lucru sau situație care nu este clar, care nu poate fi explicat.
„Această întâmplare rămâne un neînțeles pentru toți."
Gramatică
Se folosește mai des la plural, cu sens de 'neînțelegeri'.
Sinonime
neînțelegereconflictdiscordieneclaritate
Expresii și locuțiuni
a avea un neînțeles cu cineva — a avea o neînțelegere sau o dispută cu cineva
Etimologie
Din ne- + înțeles (participiul verbului a înțelege).
Se scrie corect: Se scrie cu cratimă: ne-înțeles, nu 'neînțeles' fără cratimă. Atenție la diacritice: â, ă.