Definiții
verb tranzitiv
1A închipui, a imagina ceva care nu există în realitate; a vedea în vis sau în fantezie.
„Își nălucea o lume mai bună, plină de pace."
verb reflexiv
2A i se părea cuiva că vede sau aude ceva ce nu există; a avea vedenii.
„Mi s-a nălucit că cineva mă cheamă din întuneric."
verb intranzitiv
3A apărea ca o nălucă, a se ivi în chip înșelător.
„Umbrele năluceau printre copaci în lumina lunii."
Gramatică
Conjugare: a năluci, nălucesc, nălucind, nălucit. Verbe de conjugarea a IV-a. Forme reflexive: a se năluci.