năbușitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › năbușitor

năbușitoradjectiv

nă-bu-și-tor

Definiții

adjectiv

1Care provoacă o senzație de sufocare, de înăbușire, de lipsă de aer (de obicei despre aer, căldură, atmosferă).

„Era o căldură năbușitoare în camera mică."

adjectiv

2Figurat: care copleșește, care apasă sufletește, care creează o senzație de constrângere sau de neliniște.

„Tăcerea năbușitoare din sală îi făcea pe toți să se simtă stânjeniți."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

năbușitori

Articulat

năbușitorul

Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: năbușitoare; plural feminin: năbușitoare.

sufocant apăsătorînăbușitorcopleșitoropresiv

răcorosaerisitușor liber

căldură năbușitoare — căldură sufocantă, care îngreunează respirația

Din verbul a năbuși (derivat din slavona nabusiti) + sufixul -tor.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'n' și cu 'ș' cu ș, nu cu 's'. Atenție: 'năbușitor', nu 'nabușitor' sau 'năbusitor'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.