năboisubstantiv
nă-boi
Definiții
substantiv neutru
1Revărsare mare de apă, inundație; potop.
„După ploile torențiale, năboiul a acoperit câmpiile."
substantiv neutru
2În sens figurat, cantitate mare de lucruri sau de oameni care năvălesc dintr-o dată.
„Un năboi de turiști a invadat stațiunea în vacanță."
Gramatică
Formează pluralul cu alternanță vocalică: năboaie. Este un substantiv de origine slavă, folosit mai ales în limbajul literar sau regional.
Sinonime
inundațiepotoprevărsareviiturănăvală
Expresii și locuțiuni
a se face năboi — a se umfla, a se revărsa (despre ape)
Etimologie
Din slavă (veche) *navoi, cu sensul de 'revărsare, inundație'.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: năboi, nu nîboi. Atenție la plural: năboaie, nu năboiuri.