muzicăsubstantiv
mu-zi-că
Definiții
substantiv feminin
1Arta de a combina sunetele într-un mod plăcut și expresiv, prin ritm, melodie și armonie.
„Ascultăm muzică clasică în fiecare seară."
substantiv feminin
2Compoziție muzicală sau ansamblul de piese interpretate de un artist sau într-un spectacol.
„Muzica de la film mi-a plăcut foarte mult."
substantiv feminin
3Sunete plăcute produse de natură sau de alte surse, care sugerează o armonie.
„Muzica păsărilor m-a trezit dimineața."
Gramatică
Substantiv feminin, cu pluralul 'muzici'. Articolul hotărât este 'muzica'.
Antonime
tăcerezgomotliniște
Expresii și locuțiuni
a face muzică — a cânta sau a interpreta piese muzicale
muzică de cameră — muzică interpretată de un grup mic de instrumentiști, într-o sală mică
a asculta muzică — a asculta piese muzicale
Etimologie
Din grecescul 'mousike' (arta muzelor), prin latină și franceză.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'ă' la final: muzică. Greșeală frecventă: 'muzica' fără cratimă când este articulat hotărât, dar corect este 'muzica' (fără cratimă) ca formă articulată.