mustuiverb
mus-tu-i
Definiții
verb intranzitiv
1A deveni must, a se transforma în must (despre struguri sau suc de struguri).
„Strugurii au început să mustuiască în căldura toamnei."
verb intranzitiv
2A produce must, a da must (despre struguri sau alte fructe).
„Vița de vie mustuiește din belșug anul acesta."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: mustuiesc, mustuiești, mustuiește, mustuim, mustuiți, mustuiesc. Participiul: mustuit. Gerunziu: mustuind.
Sinonime
a fermentaa se preface în must
Etimologie
Din must (substantiv) + sufixul -ui.
Se scrie corect: Se scrie mustui, nu mustuiesc (forma de persoana I singular este mustuiesc, dar infinitivul este a mustui).