mustațăsubstantiv
mus-ta-ță
Definiții
substantiv feminin
1Păr care crește pe buza superioară a bărbaților, deasupra gurii.
„Bunicul își răsucea mustața când râdea."
substantiv feminin
2La unele animale, smoc de păr sau de fire aspre în jurul gurii, cu rol senzorial (ex. la pisică).
„Pisica își mișca mustățile ca să simtă drumul."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'mustățile'. Se folosește adesea la plural pentru a desemna perechea de mustăți.
Sinonime
mustăcioarămustăți (plural)
Expresii și locuțiuni
a-și răsuci mustața — a fi mulțumit de sine, a se lăuda sau a manifesta satisfacție
a avea mustață de șoarece — a avea o mustață subțire și rară
Etimologie
Din slavă (veche) 'mustača' sau din turcă 'bıyık', prin intermediul limbilor balcanice.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 't', nu 'mustață' cu 'ș' greșit? De fapt, corect este 'mustață' cu 'ț' și 'ă' la final. Atenție la diacritice: 'mustață', nu 'mustata'.