mustăcisubstantiv
mus-tă-ci
Definiții
substantiv feminin
1Formă de plural pentru 'mustață' – fire de păr care cresc pe buza superioară a bărbaților.
„Bunicul își aranja mustăcile în fața oglinzii."
substantiv feminin
2Păr facial specific unor animale, de exemplu pisicile, folosit pentru simț tactil.
„Pisica își mișca mustăcile când adulmeca mâncarea."
Gramatică
Singular: mustață. Plural nearticulat: mustăți (variantă), dar forma 'mustăci' este acceptată în limbajul colocvial și literar.
Sinonime
mustățifavoriți (învechit)
Expresii și locuțiuni
a-și rânji în mustăci — a zâmbi cu satisfacție, adesea ironic
a avea mustăci de șoarece — a avea mustăți subțiri și rare
Etimologie
Din latină 'mustacia' sau din greacă 'mustax', prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't', nu 'mustați' cu 'a' – deși ambele forme sunt acceptate, 'mustăci' este mai frecventă în vorbirea curentă.