mucegăiverb
mu-ce-gă-i
Definiții
verb intranzitiv
1A se acoperi de mucegai, a se altera din cauza umezelii și a căldurii (despre alimente, obiecte etc.).
„Pâinea a început să mucegăiască după ce a stat o săptămână în pungă."
verb reflexiv
2A se strica, a se degrada treptat din cauza neglijenței sau a lipsei de utilizare.
„Talentul lui s-a mucegăit pentru că nu a mai cântat la pian de ani de zile."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a mucegăi. Participiul: mucegăit. Gerunziu: mucegăind. Imperativ: mucegăiește (singular), mucegăiți (plural).
Sinonime
a mucezia se acoperi de mucegaia se stricaa se altera
Antonime
a se păstraa se menține proaspăta se usca
Expresii și locuțiuni
a mucegăi de-a binelea — a se strica complet, a deveni inutilizabil
Etimologie
Din slavă (veche) 'mъčegaj' sau derivat din 'mucegai' (substantiv), care provine din slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'g', nu 'mucegai' (care este substantivul). Atenție la diacritice: mucegăi, nu mucegai.