Definiții
substantiv neutru
1Artă sau tehnică de a realiza imagini sau decorațiuni prin asamblarea de mici bucăți colorate de piatră, sticlă, ceramică etc., lipite pe o suprafață.
„Mozaicul din biserica veche este foarte valoros."
substantiv neutru
2Lucrare realizată prin această tehnică; imagine sau ornament alcătuit din astfel de bucăți.
„Pe podeaua băii am pus un mozaic albastru."
substantiv neutru
3Figurat: amestec sau combinație de elemente diverse, variate.
„Cartierul este un mozaic de culturi și tradiții."
Etimologie
Din franceză mosaïque, italiană mosaico, care provin din latină musaicum (opus musaicum – lucrare dedicată muzelor).