moratoriusubstantiv
mo-ra-to-riu
Definiții
substantiv neutru
1Amânare legală a plății unei datorii sau a executării unei obligații, acordată pe o perioadă determinată.
„Guvernul a instituit un moratoriu pentru plata ratelor la bănci."
substantiv neutru
2Întrerupere temporară a unei activități, de obicei pentru a permite discuții sau pentru a evita consecințe negative.
„Organizația a cerut un moratoriu asupra testelor nucleare."
Gramatică
Pluralul este 'moratorii', iar articulat hotărât singular este 'moratoriul'. Se folosește frecvent în contexte juridice și politice.
Sinonime
amânaresuspendareîntârzierepauză
Antonime
continuarereluareexecutare
Expresii și locuțiuni
a institui un moratoriu — a stabili oficial o amânare sau suspendare
moratoriu de plată — amânare legală a plății datoriilor
Etimologie
Din franceză 'moratoire', care provine din latină 'moratorius' (care întârzie), de la 'morari' (a întârzia).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'm' și cu 'iu' la final: moratoriu. Nu confunda cu 'moratoriu' (greșit) sau 'moratoriu' (greșit).