monologsubstantiv
mo-no-log
Definiții
substantiv neutru
1Discurs sau vorbire lungă a unei singure persoane, care își exprimă gândurile cu voce tare, fără a aștepta răspuns de la alții.
„În timpul piesei de teatru, actorul a rostit un monolog emoționant despre prietenie."
substantiv neutru
2Parte dintr-o piesă de teatru sau dintr-un film în care un personaj vorbește singur, dezvăluind gândurile și sentimentele sale.
„Monologul interior al personajului principal ne-a ajutat să înțelegem mai bine conflictul său interior."
Gramatică
Se folosește și forma de plural 'monologuri', dar și 'monoloage' (mai rar).
Sinonime
discurssollocviucuvântaretiradă
Antonime
dialogconversațiediscuție
Expresii și locuțiuni
a-și spune monologul — a vorbi singur, a-și exprima gândurile cu voce tare
Etimologie
Din franceză 'monologue', care provine din grecescul 'monologos' (de la 'monos' = singur + 'logos' = cuvânt, discurs).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'm' și cu 'o' după 'n': monolog, nu 'monolog' sau 'monologh'.