mitrăsubstantiv
mi-tră
Definiții
substantiv feminin
1Acoperământ înalt și ornamentat purtat de episcopi sau de alți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe și Catolice, simbol al autorității lor.
„Episcopul a purtat mitra aurită la slujba de Paști."
substantiv feminin
2În antichitate, acoperământ de cap purtat de preoții evrei sau de persoanele cu rang înalt.
„În picturile vechi, preoții evrei purtau o mitră simplă."
Gramatică
Se folosește frecvent la singular cu articol hotărât: mitra. Pluralul este regulat: mitre.
Sinonime
coroană episcopalăacoperământ episcopal
Expresii și locuțiuni
a purta mitra — a avea rang de episcop sau de ierarh bisericesc
Etimologie
Din greacă mitra (μίτρα), care însemna 'panglică' sau 'bandă pentru cap', trecut în latină mitra și apoi în limbile romanice.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' și cu 'ă' la final: mitră. Nu confunda cu 'mitră' (greșit) sau 'mitra' (forma articulată).