mintăsubstantiv
min-tă
Definiții
substantiv feminin
1Plantă erbacee aromatică, cu frunze verzi și flori mici, folosită în bucătărie și în medicină.
„Am pus câteva frunze de mintă în ceai pentru aromă."
substantiv feminin
2Frunzele acestei plante, folosite ca ingredient sau condiment.
„Salata de fructe cu mintă este răcoritoare vara."
Gramatică
La plural, forma este identică cu pluralul substantivului 'minte' (de la 'minte' – facultatea de a gândi), dar cu sens diferit. Atenție la articolul hotărât: 'minta' (planta) vs. 'mintea' (gândirea).
Expresii și locuțiuni
a avea mintă — a fi ager, a gândi repede (joc de cuvinte cu 'minte')
Etimologie
Din latină 'mentha', prin intermediul grecescului 'minthe'.
Se scrie corect: Se scrie 'mintă' cu 'i' și 'ă' la final, nu 'mentă' (deși forma 'mentă' este acceptată ca variantă regională). Greșeală frecventă: confuzia cu 'minte' (facultatea de a gândi).