miniaverb
mi-ni-a
Definiții
verb tranzitiv
1A picta sau a decora cu miniaturi (ilustrații mici) un manuscris sau o carte veche.
„Călugărul minia cu grijă paginile Evangheliei."
verb tranzitiv
2A colora sau a picta în miniatură, cu detalii fine.
„Artistul minia pe pergament scene din viața satului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la prezent: el/ea miniază. Participiul: miniat. Gerunziu: miniind.
Etimologie
Din franceză 'minier' (a picta miniaturi), derivat din italiană 'miniare', care provine din latină 'miniare' (a vopsi cu miniu, un pigment roșu).
Se scrie corect: Se scrie 'minia' cu un singur 'i' după 'n', nu 'minnia' sau 'miniaa'.