miasmaticadjectiv
mi-as-ma-tic
Definiții
adjectiv
1Care provine dintr-o miasmă sau care are caracter de miasmă; care răspândește miasme (exalații vătămătoare, duhori infecte).
„Aerul miasmatic din mlaștină era greu de respirat."
Gramatică
Plural
miasmatici (masc.), miasmatice (neutru/fem.)
Articulat
miasmaticul (masc. sg.), miasmatica (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 4 terminații: miasmatic, miasmatică, miasmatici, miasmatice. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
aer miasmatic — aer încărcat cu miasme, respirabil cu greu, considerat dăunător sănătății
Etimologie
Din franceză miasmatique, după miasmă (din greacă miasma, „întinare, impuritate”).
Se scrie corect: Se scrie cu „ia” după „m”, nu „measmotic” sau „miasmatic” – atenție la grupul „sm” și la terminația „-atic”.