mestecatverb
mes-te-cat
Definiții
verb (participiu)
1Acțiunea de a zdrobi și înmuia mâncarea în gură cu ajutorul dinților și al salivei, înainte de a o înghiți.
„Mestecatul lent ajută la digestie."
substantiv neutru
2Procesul de a mesteca; mestecare.
„Mestecatul gumei poate fi enervant pentru ceilalți."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a mesteca' (conjugarea I). Poate fi folosit și ca adjectiv (ex: aliment mestecat).
Sinonime
mestecarerumegaremăcinare
Antonime
înghițireînghitire
Expresii și locuțiuni
a mesteca (ceva) în gură — a vorbi neclar, a bâigui
a mesteca (o idee) — a reflecta mult asupra a ceva
Etimologie
Din latină 'masticare', prin intermediul slavonului sau direct, cu influențe populare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'm', nu 'mestecat' cu 'ă' sau 'â'. Atenție la forma de participiu: 'mestecat', nu 'mestecat' cu 'c' dublu.